joi, 27 octombrie 2011

Toamna si povestea micilor feline

   Si ele sunt suflete, poate reîncarnarea unor fiinţe încercate de viaţa acerbă care nu au ştiut cum sa facă fata vieţii sau nu au avut puterea sa evalueze, călcîndu-și pe inima. De aceea privindu-le de departe, sau privind în ochii inocenţi putem descoperi povesti scrise printre rînduri de frunze ruginii, nostalgii ascultate cu urechile ciulite, sensibilitate furișată printre firele înnourate ale dimineţilor de octombrie ... și ele micuţele feline au povestea lor ...



M-am trezit privind pe fereastra, nu ştiu a cata viata este asta dar îmi aduc aminte ceva în mod cert ...






Sunt mica de tot si cineva mă judeca. Staţi, mă predau! Ce am făcut? Cineva arată cu degetul spre mine si spune ceva într-o limba necunoscută mie. După tonul vocii se pare ca am greşit, nu mi-am invatat nici acum lecţia si de aceea .... 
  ... ia uita-te la mine. Am fost trimisă înapoi la viata anterioara ca sa-mi învăţ lecţia. Ei nu-i rău, e toamna acum si ... si nu ştiu încă ce mă aşteaptă, dar mi s-a spus: "Ia aminte, nu mai repeta aceleaşi greşeli!"
  Viaţa este o aventura, trăieşte-o! Uitaţi-va la mine asta fac chiar acum! E frumoasă lumea privită de aici de sus. Sper sa nu am rău de înălţime ...
Cred ca am cobit. Ce se întîmpla? Visez? Auuuuu ... se pare ca aveam întradevar rău de înălţime. Cam tîrziu mi-am dat seama ... visez, visez ...
                               Uite ce se întîmplă cînd eşti cu capul în nori. Te trezeşti cînd toamna a scuturat bine toţi copacii si un morman de frunze s-au aşternut peste tine. Bine măcar ca mi-am revenit la timp.

Dar am vedenii? Deci e clar încă visez, cu ochii deschiși ... ne vad pe noi în copilărie jucînd ascunselea. Ce copilărie, ce amintiri frumoase ...













Tu obişnuiai sa adormi în după-amiezile însorite tolănit pe băncile din parc. Ziceai tu ca este o treaba magică atunci cînd razele îţi pătrund prin blăniță și lasă acolo particule fine care îţi vor aduce iubirea mea veşnică.












Eu aşteptam venirea ta sa mă furi la joacă, sa alergăm ca nebunii prin parcuri, prin copaci pentru ca iubeam alpinismul, pana cînd ... într-o zi am realizat, crescusem ...






Eram o mica lady alintată. Ofeream tandrețe și iubire dar nu ţie ... iar tu ...









 ... ca un etern îndrăgostit cerșeai atenţie. Blegule te iubeam dar era secretul meu, pentru ca altfel nu mai primeam  pliculețele de Whiskas Supreme










Cînd ți-a văzut privirea aia cerșetoare de dragoste, stăpînei i s-a făcut mila și te-a primit la noi. Dar tu ca un timid ce ești în loc sa-i mulțumești, te-ai rușinat ...











Uite asa ne-am  învățat amîndoi lecția pe care refuzam sa o asimilam ... ca doar oferind iubire printr-o noua viata ne purificam sufletele. Ce ai nu-ți amintești? Este puiul nostru cinefil, asta este marele lui hobby







Acum este toamna, anii au trecut, noi am rămas aceeași romantici incurabile. Iubim toamna cu multitudinea de frunze galben-ruginii ce dansează frenetic ...
















... iar ție încă iți place sa mă privești admirînd simfonia asta roșiatica, cu iz de gutui amărui, așternînd covor de frunze sofisticat nuanțate ...










... și ascultîndu-l pe Nicu Alifantis pe care în fiecare toamna te declari gelos, pentru ca-i sorb fiecare vers, fiece nota, orice acord de chitara cu fiecare mustață ii iubesc pentru emoția de toamna pe care o așterne pe portativ.
A în sfîrșit realizez nu este vorba de nici o lecție, este doar viata pe care o admiram și trăim noi micile feline ... ascunde în tine feerica simfonie a căderilor hainei franjurate cu mii de crampee de frunze în curcubee de culori ... asculta foșnetul unduitor prin covorul așternut la picioarele tale ... fii livada de struguri, de meri și gutui ... fii totul în toate acestea și ... iubește toamna.