Picura cu frunze

    Picura cu frunze un octombrie rosu, un noiembrie cărămiziu și gri albăstrui. O noua toamna se scurge pe străzile încă însorite. Aproape nu îți vine sa crezi că este început de noiembrie pentru ca vântul mângăie prea dulce străzile, copacii. Atingând prea ușor frunzele toamna încă nu a reușit să țeasă eternul covor de frunze ce împodobește atât de frumos grădini, livezi, păduri ...
   Picura culorile intensei toamne și în sufletele noastre nostalgice și cer iertare, iubire, atingerea speranței că se va așterne peste inimile obosite de căutările verii liniștea și căldura picăturilor de frunze țesute cu trăiri, cu amintiri, cu tine, cu noi ...

   

Emotie de toamnă

Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi crească aripi ascuțite pana la nori,
ca ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.